chip de lut.

moment de neimplicare. cronica. ii vad ochii. au prins o nuanta de verde nebun; privirea mea se indreapta in puncte fixe. a trecut mult de cand prin aceste vene sangele suradea, mult de cand libertatea isi inalta aripi colorate in sufletul meu. eu tac. el priveste si o lacrima i se prelinge pe fata de copil. nuanta macabra a chipului din fata sa ii e incomprehensibila. cauta cu disperare sa gaseasca macar o farama de intelegere, de dor sau de bucurie. se zbate ca un fluture intr-o plasa si nu va afla altceva decat epuizarea.

mila. asta simt pentru el. de fapt, probabil asta e singurul sentiment uman de care mai sunt capabila. restul au murit odata cu acel copil de patru ani si cu surasul, sperantele si visele sale.

intr-un final cedeaza. se ridica si pleaca. il vad cu umerii trasi si chipul confuz. un alt copil a cunoscut dezamagirea. un altul din cei multi [...]

toamna.

si eram noi. cu berea si tigara`n mana. cu visele intr`un buzunar si gata sa plecam la drum. aventura abia incepea. am luat trenu` fara sa stim destinatia. in definitiv, drumu` e tot ce conteaza.


"M-am saturat de patul meu de-acasa...cearceafurile nu mai imi zambesc..aceleasi haine zac tacut pe masa...si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc...si-atunci ies afara, e vant si este seara
si ceru-mi spune: 'Fugi, ca eu platesc!' " ...