psihoza.

e ziua aia. ziua aia in care simti ca innebunesti. ca gandurile vor sa iasa din tine si sa te devoreze. sa sfasie fiecare bucatica din tine, sa te rupa incet, incet si sa savureze distrugerea ta. e momentul in care realizezi ca nu e locul tau, ca nu ai loc niciunde. ca da, ai prieteni, dar ca fiecare are viata lui si ca nimeni nu o sa stea dupa tine sa te simti tu bine. ca toti si`au gasit fericirea si ca nimeni nu o sa stea sa o caute pe a ta. e ziua aia in care vrei sa te mutilezi pentru ca doar durerea poate sa te faca sa te simti viu. ca doar sangele ala ce`ti siroieste din corp poate sa te faca sa simti ca existi, cand, paradox, ala te duce la moarte. da` e momentu` ala cand realizezi ca nu ai facut nimic cu viata ta si ca toate alegerile au fost gresite. ca habar n`ai cine esti, de unde vii si unde vei ajunge. cel mai probabil la 2 metri sub pamant.... e atunci cand vrei sa urli dar te simti asa de aiurea ca nici macar nu exista tipat destul de puternic sa te faca ok. cand tanjesti dupa liniste, cand nu vrei decat mormant.


e ziua aia de azi. si cea de ieri... si cea de maine...

timpul.

ce nu am putut sa inteleg pentru atata vreme?! ... trecerea ireversibila a timpului. modul in care secundele ni se rostogolesc irevocabil si sinuos printre degetele impreunate, alunecand amorfe spre pamantul slinos si umed din care ne'am ridicat si care ne asteapta nerabdator sa reinviem din el. iubire metamorfozata in ura intr`un arcuit de buze sau intr`un falfait de gene. zambete din ce in ce mai tinere mutilate de ganduri ce sfideaza orice lege a firii. freamat de fericire condensat in aburi de melancolie in milisecunde. legaturi create in ani de zile sfasiate de un singur cuvant.

dar timpul nu e nimic mai mult decat un suflet mutilat de alte suflete mutilate la randul lor. e cel care raneste spre a-si vindeca propriile rani. e cobaiul prins in rotita lui. se invarte si se invarte fara a avea cale de scapare. singurul mod de a scapa e sa aleaga. sa aleaga sa fie diferit. sa se opreasca, sa se joace, sa alerge. dar timpul nu are curaj. isi indeplineste datoria zi de zi fara a se opune. si atunci am realizat ca, intr`un final ramai tu. singurul care mai poate face diferenta. tu ramai sa joci rolul maestrului papusar din piesa muta a vietii tale. doar... tu.