moment de neimplicare. cronica. ii vad ochii. au prins o nuanta de verde nebun; privirea mea se indreapta in puncte fixe. a trecut mult de cand prin aceste vene sangele suradea, mult de cand libertatea isi inalta aripi colorate in sufletul meu. eu tac. el priveste si o lacrima i se prelinge pe fata de copil. nuanta macabra a chipului din fata sa ii e incomprehensibila. cauta cu disperare sa gaseasca macar o farama de intelegere, de dor sau de bucurie. se zbate ca un fluture intr-o plasa si nu va afla altceva decat epuizarea.
mila. asta simt pentru el. de fapt, probabil asta e singurul sentiment uman de care mai sunt capabila. restul au murit odata cu acel copil de patru ani si cu surasul, sperantele si visele sale.
intr-un final cedeaza. se ridica si pleaca. il vad cu umerii trasi si chipul confuz. un alt copil a cunoscut dezamagirea. un altul din cei multi [...]
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Te inseli. Esti om. Ai suflet. Mereu vei fi capabila de orice sentiment, la plural.
RăspundețiȘtergere