Phantasie.

in lumina difuza a lumanarilor din camera iti disting conturul corpului. este atat de incitatnt sa`ti vad trupul inca adolescentin, cu arcuiri usoare si zvelte si sa simt parul tau cum imi atinge sanii goi. uitandu`ma la tine, mi`am muscat buza atat de tare incat gura mea s`a umplut de un gust metalic si usor sarat. simt respiratia ta umeda pe gatul meu si mainile care se joaca intai in parul meu, apoi incet-incet coboara in jos, pe piept, si apoi usor spre coapse ... am inceput sa tremur, iar respiratia mea devine un usor scancet... ma trec mii de fiori si ma incearca sute de senzatii noi. intai sunt cuprinsa de o jena care nu`si are locul... apoi pas cu pas, ea se transforma in placere. imi doresc apropierea ta, te zgarii pe spate, te musc de gat .. e un joc nebun. ne sarutam, radem, respiratia devine sacadata, cearsaful rosu este strans puternic de unghiile mele, suntem plini de sudoare, mana ta e infipta in parul meu, iar eu ma simt din ce in ce mai libera. se naste o noua fata, o fata care nu am crezut ca exista in mine. singura ei ratiune de a trai este placerea. placere pura, dincolo de limitele cunoscute, nebunie, extaz. imaginea devine alba, vad totul ca printr`un vis, nimic nu mai are importanta. suntem doar tu si eu. incercam infinitul si absolutul...

psihoza.

e ziua aia. ziua aia in care simti ca innebunesti. ca gandurile vor sa iasa din tine si sa te devoreze. sa sfasie fiecare bucatica din tine, sa te rupa incet, incet si sa savureze distrugerea ta. e momentul in care realizezi ca nu e locul tau, ca nu ai loc niciunde. ca da, ai prieteni, dar ca fiecare are viata lui si ca nimeni nu o sa stea dupa tine sa te simti tu bine. ca toti si`au gasit fericirea si ca nimeni nu o sa stea sa o caute pe a ta. e ziua aia in care vrei sa te mutilezi pentru ca doar durerea poate sa te faca sa te simti viu. ca doar sangele ala ce`ti siroieste din corp poate sa te faca sa simti ca existi, cand, paradox, ala te duce la moarte. da` e momentu` ala cand realizezi ca nu ai facut nimic cu viata ta si ca toate alegerile au fost gresite. ca habar n`ai cine esti, de unde vii si unde vei ajunge. cel mai probabil la 2 metri sub pamant.... e atunci cand vrei sa urli dar te simti asa de aiurea ca nici macar nu exista tipat destul de puternic sa te faca ok. cand tanjesti dupa liniste, cand nu vrei decat mormant.


e ziua aia de azi. si cea de ieri... si cea de maine...

timpul.

ce nu am putut sa inteleg pentru atata vreme?! ... trecerea ireversibila a timpului. modul in care secundele ni se rostogolesc irevocabil si sinuos printre degetele impreunate, alunecand amorfe spre pamantul slinos si umed din care ne'am ridicat si care ne asteapta nerabdator sa reinviem din el. iubire metamorfozata in ura intr`un arcuit de buze sau intr`un falfait de gene. zambete din ce in ce mai tinere mutilate de ganduri ce sfideaza orice lege a firii. freamat de fericire condensat in aburi de melancolie in milisecunde. legaturi create in ani de zile sfasiate de un singur cuvant.

dar timpul nu e nimic mai mult decat un suflet mutilat de alte suflete mutilate la randul lor. e cel care raneste spre a-si vindeca propriile rani. e cobaiul prins in rotita lui. se invarte si se invarte fara a avea cale de scapare. singurul mod de a scapa e sa aleaga. sa aleaga sa fie diferit. sa se opreasca, sa se joace, sa alerge. dar timpul nu are curaj. isi indeplineste datoria zi de zi fara a se opune. si atunci am realizat ca, intr`un final ramai tu. singurul care mai poate face diferenta. tu ramai sa joci rolul maestrului papusar din piesa muta a vietii tale. doar... tu.

chip de lut.

moment de neimplicare. cronica. ii vad ochii. au prins o nuanta de verde nebun; privirea mea se indreapta in puncte fixe. a trecut mult de cand prin aceste vene sangele suradea, mult de cand libertatea isi inalta aripi colorate in sufletul meu. eu tac. el priveste si o lacrima i se prelinge pe fata de copil. nuanta macabra a chipului din fata sa ii e incomprehensibila. cauta cu disperare sa gaseasca macar o farama de intelegere, de dor sau de bucurie. se zbate ca un fluture intr-o plasa si nu va afla altceva decat epuizarea.

mila. asta simt pentru el. de fapt, probabil asta e singurul sentiment uman de care mai sunt capabila. restul au murit odata cu acel copil de patru ani si cu surasul, sperantele si visele sale.

intr-un final cedeaza. se ridica si pleaca. il vad cu umerii trasi si chipul confuz. un alt copil a cunoscut dezamagirea. un altul din cei multi [...]

toamna.

si eram noi. cu berea si tigara`n mana. cu visele intr`un buzunar si gata sa plecam la drum. aventura abia incepea. am luat trenu` fara sa stim destinatia. in definitiv, drumu` e tot ce conteaza.


"M-am saturat de patul meu de-acasa...cearceafurile nu mai imi zambesc..aceleasi haine zac tacut pe masa...si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc...si-atunci ies afara, e vant si este seara
si ceru-mi spune: 'Fugi, ca eu platesc!' " ...

last summer day.

dunhill negru. fumul se amesteca cu ploaia. aburii patrund in universul picaturilor, le invadeaza spatiul. le denigreaza perfectiunea. picaturile se schimonosesc si urla mut. cerul le jeleste soarta. stau pe o banca din parc. doar eu cu mine. imi caut cuvintele pierdute, imaginile sterse, amintirile tacute. scutur geanta si uite`le, sunt acolo... bucati din mine. impaturite, mototolite, rupte, triste, vesele. primul sarut la mare. refuzul. relatiile interumane. rasete. seri pierdute. totul e asa dezordonat. incerc sa`mi prind unul din gandri dar o pala de vant il ia si il arunca departe, exact ca pe un fir de praf. ma ridic grabita si incep sa alerg. alerg pana simt ca raman fara suflu. apoi realizez ca sunt uda fleasca. incep sa amortesc. si totusi, fac un ultim efort si ma intind dupa gandul ce mi`a scapat printre degete .. se agatase intr-un trandafir. il prind. si realizez. e ultima zi de vara...


si eu inca nu stiu.

si tu inca nu stii.

si noi ..

'noi' ?!

vama veche ... :X

Usor-usor incep sa-nnebunesc...privirea mea se-ndreapta-n puncte fixe...parca au trecut 8 ani, si nu 8 luni de cand strigam ca "am doar 18 ani, sunt nebun, iubesc si nu am bani"....

N-am mai visat de mult ca pot sa zbor si nu mai stiu exact unde e marea si ce culoare are... si sunt atat de multe cuvinte pe care nu le stiu... ce-i aia trandafir, sau muzica, sau plaja... ce e aia plaja? ...insa in ochii curvei ce-am vazut-o ieri ... .era drumul spre mare...