miercuri, 19 august 2009

libertate.nebunie.extaz.tu.

si atunci am inceput sa vorbesc. nu pentru ca ma asfixia tacerea, ci pentru ca ma sfasiau necuvintele. si cuvintele mele se transformau in lacrimi albastre. cand ma asteptam sa ma inec, am privit in jos. nici urma de lacrimi. doar eu. si gresia rece. frigul se strecura sinuos in mine. am inceput sa rad. o efervescenta incredibila. intr-o secunda gandurile au facut click-clack si am urlat. am urlat pana am amutit. apoi m-am ridicat si am dansat. singura. fara muzica. libertate. nebunie. extaz. ma priveau rece. cel mai inalt a facut un semn spre mine. asistenta s-a apropiat cu calmantul. l-am luat docila. de altfel, El fusese acolo. il vazusem pret de o clipa prin geamul spart. clipa mea de eternitate. am inchis ochii. privirea lui, ochii aia cretin de verzi imi erau intipariti pe retina. restul e tacere ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu