ce nu am putut sa inteleg pentru atata vreme?! ... trecerea ireversibila a timpului. modul in care secundele ni se rostogolesc irevocabil si sinuos printre degetele impreunate, alunecand amorfe spre pamantul slinos si umed din care ne'am ridicat si care ne asteapta nerabdator sa reinviem din el. iubire metamorfozata in ura intr`un arcuit de buze sau intr`un falfait de gene. zambete din ce in ce mai tinere mutilate de ganduri ce sfideaza orice lege a firii. freamat de fericire condensat in aburi de melancolie in milisecunde. legaturi create in ani de zile sfasiate de un singur cuvant.
dar timpul nu e nimic mai mult decat un suflet mutilat de alte suflete mutilate la randul lor. e cel care raneste spre a-si vindeca propriile rani. e cobaiul prins in rotita lui. se invarte si se invarte fara a avea cale de scapare. singurul mod de a scapa e sa aleaga. sa aleaga sa fie diferit. sa se opreasca, sa se joace, sa alerge. dar timpul nu are curaj. isi indeplineste datoria zi de zi fara a se opune. si atunci am realizat ca, intr`un final ramai tu. singurul care mai poate face diferenta. tu ramai sa joci rolul maestrului papusar din piesa muta a vietii tale. doar... tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu